Imi amintesc si acum noptile fierbinti de vara petrecute pe malul marii. Imi amintesc ca atunci plecasem certati si la diferenta de 2 zile.
-Sa-mi spui daca are vreun rost sa mai vin.
-Faci cum crezi. (imi doream enorm de mult sa vina).
-Pai tu vrei sau nu vrei?
-Mi-e indiferent.
-Hai ca vad ce fac.
Dimineata iesisem la plaja, m-am lasat in razele soarelui ore bune, deja aveam o tenta maslinie si din cand in cand mai intram in apa sa ma racoresc. Pe la 3 la amiaza mi-a sunat telefonul.
-Buna, vezi ca ajung in 10 minute.
-Ok.
-Aceeasi camera?
-Cum altfel?
-Ok.
Am strans repede prosopul, mi-am pus rochita si am plecat spre vila. Mi-am umplut paharul cu suc rece, am lasat usa deschisa si am iesit in balcon sa fumez o tigara. “Selfish love” de la Pedro Cazanova imi suna in castile ipodului. O tigara, inca una si tot asa fumasem vreo 6 de emotii si nerabdare. Ma uitam pe display si numaram minutele. Trecusera mai bine de 20, dar eram decisa sa nu sun. Am simtit o mana pe umar si apoi l-am vazut pe el. S-a asezat in fund langa mine, m-a sarutat scurt si isi cauta bricheta.
-Sunt aici.
-Vad.
-De ce zambesti?
-De ce sa nu zambesc...