Dragul meu, Nimic din ceea ce crezi nu e adevarat. Nu sunt mai rece, nici mai indiferenta; doar ca acum nu pot fi altfel. Sentimentele mele pentru tine nu s-au schimbat, nici nu s-au racit; doar ca acum nu ti le mai pot arata cu usurinta de altadata. Nu îti spun ca asa va fi întotdeauna; dar asa este acum. Pentru ca în momentul în care m-a izbit masina aia, o parte din mine s-a dus.
În momentul în care mi-au pus piciorul în ghips, ceva s-a schimbat; si nu în bine. Nu îmi poti cere, si nici eu nu pot fi acum, cea pe care o stii. Nu ma simt sexi, nici provocatoare, nici macar draguta; sa nu mai vorbim de frumoasa. Stiu ca tu ma iubesti, si ma vrei oricum, si ma doresti oricum, dar eu nu pot. Asta nu înseamna ca te iubesc mai putin sau ca nu te mai vreau. Nu. Înseamna pur si simplu ca nu ma pot manifesta ca înainte.
Ma simt rau, si prost. Îmi lipsesti si vreau sa ies cu tine, sa te vad, sa te strâng în brate, dar ma simt ca o imbecila. Ma simt rau, sa am nevoie de ajutor sa ajung pâna la masina, sau sa urc niste afurisite de scari! Si stiu ca tie îti face placere sa ai grija de mine, dar eu nu grija asta o caut! Nici nu o vreau!
Am o stare depresiva, iar tu ai momente când nu ma ajuti deloc. Ma simt inutila, stând în casa toata ziua. Ce eram înainte; acum ma simt si mai si. Si eu am simtit si simt în continuare aceasta raceala dintre noi doi, si dau vina pe tine pentru asta. Cred ca de fapt, amândoi suntem vinovati. Tu consideri ca problemele mele nu sunt tocmai chiar atât de grave precum ale tale, iar eu cred ca ar trebui sa încerci sa ma întelegi mai bine pentru ca în asta consta o relatie...
No comments:
Post a Comment